Manuale de religie in clasa I

Iata ce prezinta manualele de religie din clasa I. Analiza este preluata de pe site-ul Ligii Pro Europa, fiind pastrate doar datele legate de manualele pentru clasa I.

"Manualele de religie între mesajul pozitiv si mesajul violent"

Daca majoritatea preceptelor religioase tratate în cadrul manualelor pentru ciclul primar, la toate confesiunile, se fac în cheie pozitiva, exisa totusi exceptii semnificative. În centrul mesajului crestin al manualelor se afla iubirea aproapelui, respectarea divinitatii, sinceritatea, dreptatea, bunatatea.

Unele manuale însa prezinta pacatul, si consecinta acestuia, pedeapsa, într-o cheie excesiv de cruda si morbida pentru vîrsta copiilor carora li se adreseaza.
Manualul de Religie.Cultul ortodox.Clasa I, Editura Sf. Mina Iasi, autori Camelia Muha, Maria Orzetic, Elena Mocanu, aprobat de MEC cu Ordinul nr. 4177/02.07.2004, la paginile 50-51, sub titlul Faptele rele – încalcarea voii lui Dumnezeu, prezinta pentru copii imagini cu fapte considerate de autoare ca „fapte rele”: „sa nu-ti faci cruce trecînd în fata unei biserici, sa te urci în copaci, sa dormi duminica pîna la ora zece dimineata, sa te joci cu mingea în clasa sau pe strada” – fapta a carei urmare este pedeapsa divina – „te calca masina” (!). [...]
Autorii manualelor de religie din ciclul primar merg chiar mai departe, promovînd violenta fizica asupra copiilor, atît pe cea de sorginte divina, cît si pe cea a parintilor. Divinitatea este prezentata ca o entitate necrutatoare si capabila de razbunari îngrozitoare. Le sînt oferite copiilor exemple cu orori ca argument pentru a nu cadea în pacat si a evita astfel pedeapsa divina. Sînt incriminate si pedepsite violent fapte banale, dar considerate ca fiind încalcari grave ale poruncilor divine. Abunda îndemnurile la violenta si sînt legitimate lapidarea si uciderea celor care calca în vreun fel poruncile divine. Morala este construita fie ca un comert cu divinitatea de genul „ma rog ca sa obtin un avantaj de la divinitate”, fie fundamentata pe frica de pedeapsa divina sau parinteasca.

În acelasi manual de Religie.Cultul ortodox.Clasa I, de la Editura Sf. Mina, Iasi, li se spune copiilor explicit ca daca fac vreun lucru gresit vor fi pedepsiti: „Neascultarea se pedepseste!”. Iar pedepsele sînt violente. Manualul contine imagini cu copii pedepsiti violent, pentru fapte însa benigne. La pagina 23, vedem într-o poza o fetita jucîndu-se, iar apoi în imaginea imediat urmatoare este prezentata consecinta nefasta a acestui lucru, fetita este la pat, sub observatia medicului. Morala indusa copiilor este una întemeiata pe frica de pedeapsa violenta. La pagina 49 a aceluiasi manual, o alta imagine violenta prezentata de o poezie îndoielnica semnata de M. Popescu: „Alina, a mea colega, / E-n spital de-o saptamîna,/ Jucîndu-se fara grija,/ Ea, cazînd, si-a rupt o mîna. (...)”. Obsesia autoarelor acestui manual pare a fi o constanta asociere dintre joaca si consecinte nefaste ale acesteia. [...]

Negativul pedepsei violente este rasplata pentru rugaciune. Astfel la pagina 29 a aceluiasi manual de religie ortodoxa, Clasa I, Editura Sf.Mina, sînt imagini cu o fetita care se roaga sa cîstige un campionat de sah, iar Dumnezeu îi împlineste rugaciunea si o ajuta sa ia locul întîi. Acest lucru sugereaza ca alti competitori nu s-au rugat si ca din acest motiv nu au reusit ei sa ocupe primul loc. În partea de jos a paginii este mentionata învatatura: „Rugaciunea staruitoare si placuta lui Dumnezeu nu ramîne fara raspuns.” Comertul cu divinitatea este afirmat direct si la pagina 37, printr-o alta învatatura de acelasi tip: „Participarea la slujbele de la biserica ne aduce mult folos (s.n.).”

Violenta, inclusiv fata de copii, se întîlneste la tot pasul si este prezentata ca un lucru firesc. De exemplu, într-un alt manual, este oferita copiilor aceeasi imagine agresiva a divinitatii.
În Abecedarul Micului Crestin, Ed. Didactica si Pedagogica, 2002, autor Preot Ioan Sauca, o istorioara cu rol moralizator arata astfel: „Vasilica este un copil rau. El s-a urcat pe o scara sa strice cuibul rîndunelelor. Dar a patit-o! Dumnezeu l-a vazut si i-a tras scara (s.n.) (manualul prezinta si o poza sugestiva cu Vasilica zacînd inconstient cu scara cazuta peste el). Baiatul nu s-a mai putut bucura de vacanta, avînd nevoie de tratament medical. Rîndunelele zboara fericite si îi multumesc lui Dumnezeu ca a avut grija de ele”.
Atitudinile intolerante sînt inculcate uneori, chiar din ciclul primar. Acelasi manual de clasa I, Religie. Cultul ortodox, Ed. Sf.Mina îi învata pe copii: „Cît a trait pe pamînt, Domnul nostru Iisus Hristos a facut numai bine oamenilor. De aceea multi Îl iubeau, Îl urmau si Îl ascultau. Oamenii rai nu credeau ca El este Dumnezeu.” (s.n.) Necredinta sau scepticismul sînt asociate cu rautatea, ceea ce va genera intoleranta fata de necrestini, poate chiar antisemitism, mai ales ca în partea de jos a paginii sînt puse întrebari precum: „De cine a fost judecat si rastignit Domnul nostru Iisus Hristos? De ce?” care se preteaza la raspunsuri cu continut intolerant, antisemit.

Ritualismul religios excesiv este, de asemenea, prezent în manuale, confirmînd încalcarea, prin modelul de educatie religioasa confesionala, caracterului laic al învatamîntului public.
Rugaciunile colective la începutul si sfîrsitul orelor reprezinta o încalcare a libertatii de gândire, constiinta si religie a elevilor. Nu întîmplator, rugaciuni colective de acest fel nu sunt permise în scolile publice din Statele Unite si din democratiile vest europene. Dar manualele de religie ortodoxa aprobate de Ministerul Educatiei le consacra. Un exemplu gasim în Religie. Cultul ortodox. Manual pentru clasa I, Editura Sf. Mina, pag 62:.

„Ce rosteste un elev
Cuminte si educat,
La-nceput de noua zi
Cînd în clasa a intrat?”
În dreapta acestor versuri este o poza cu toti elevii unei clase rugîndu-se. Apoi:
„Ce rosteste un elev,
Când programul s-a sfîrsit
Si spre casa bucuros
Cu pasi repezi a pornit?”
În stînga versurilor este o alta poza cu toti elevii rugîndu-se.

De altfel, în manualele de religie, rugaciunile colective în salile de clasa sunt de asemenea o constanta , ca si pozele cu elevi care trebuie sa îsi faca semnul crucii oriunde ar întîlni o biserica ortodoxa. [...]

În manualul de clasa I, Religie. Cultul ortodox, Ed. Sf. Mina, la pagina 20, li se spune elevilor ca: „Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul Sau: i-a daruit suflet înzestrat cu gîndire, simtire si vointa. Primul om a fost numit Adam. El a fost facut din pamînt. Apoi, Dumnezeu a suflat în fata lui suflare de viata. Prima femeie, Eva, a fost facuta dintr-o coasta a barbatului sau. Dumnezeu i-a pus stapîni peste tot pamîntul. Omul este cea mai frumoasa fiinta de pe pamînt creata de Dumnezeu.” Aceste lucruri sînt prezentate copiilor ca o certitudine stiintifica, cu aerul ca reprezinta o cunoastere obiectiva. Daca acest enunt este legitim într-un catehism predat la biserica, el este cel putin neavenit într-o scoala publica, laica.