Candidatul USL pentru mandatul lui Voiculescu

... este Voiculescu. Asa va putea sa castige un nou mandat, ca sa poata sa isi dea inca o data demisia.

Voiculescu vrea din nou sub fusta PSD

Conservatorii lui Voiculescu vor sa candideze din nou pe liste comune cu PSD, potrivit hotnews.ro. Motivul anuntat de Bogdan Ciuca este ... strategia. De parca ar trebui sa fii mare strateg ca sa intelegi ca fara PSD consevatorii nu ar trege sub nicio forma pragul.

Voiculescu, chiriasul PSD-ului

Din pacate, Voiculescu, unul dintre autorii proiectului de modificare al Legii 10, a reusit intrarea in parlament. Partidele mici au adoptat diverse strategii, insa doar conservatorii au reusit sa intre in parlament. Si PNTCD-ul si-a trimis un om in parlament, pe Mircea Irimescu la Suceava.
Intr-un post anterior anticipam ca PC-ul va avea probleme in a-si face intrati candidatii in parlament. Conservatorii au un senator, pe Voiculescu si patru deputati, pe Ciuca la Galati si pe Daniela Popa, Sergiu Andon si Damian Florea in Bucuresti. Despre acesta din urma, eram gata sa pariez ca nu va intra in parlament. Insa o plasare favorabila si ceva sansa l-au propulsat pe penultima pozitie castigatoare intre candidatii PSD.
Chiar daca m-am inselat cu privire la Damian Florea, per total efectul uninominalului asupra aliantei PC cu PSD a fost devastator. Fata de 10 senatori si 19 deputati alesi pe liste comune, pasul inapoi facut de chiriasii PSD-ului este evident. Cele cinci voturi in parlament ii fac pe ciracii lui Voiculescu sa nu mai reprezinte nici macar o potentiala solutie imorala. PUR si simplu, nu conteaza!

Talpes vs Voiculescu

Ev Zilei anunta o posibila confruntare electorala intr-un colegiu din Sectorul 4 intre Talpes din partea PD-L si Voiculescu din partea PSD. Ar mai trebui sa participe Ghise de la PNL si in acel colegiu ar trebui sa se aleaga doar intre fosti oameni cu dosar sau cu acces la dosar.

Legea lui Voiculescu atacata la Curtea Constitutionala

Legea lui Voiculescu cu privire la casele nationalizate a fost atacata la Curtea Constitutionala. PNL a anuntat vineri ca urmeaza sa conteste legea, iar PD-L a atacat ieri aceasta lege.

Vanghelie sustine legea Voiculescu

Vanghelie "care este" sustine legea Voiculescu, asa cum este cunoscut proiectul de modificare al Legii 10 adoptat alaltaieri de Camera Deputatilor. Proiectul a fost initiat de catre parlamentari PC si fost sustinut, intre altii, de senatorul bideu Marius Marinescu, Bogdan Ciuca si Daniela Popa.
Vanghelie nu putea sa lipseasca din acest cadru select. Ca un PSD-ist care se respecta, Vanghelie a hartuit doua batrane, proprietarele de drept al apartamentului in care locuieste. Iar tracasarea a fost atat de eficienta, incat pana la urma cele doua proprietare i-au vandut lui Marean apartamentul retrocedat.
O scurta descriere a povestii, puteti gasi aici.

Becali despre nationalizarea lui Voiculescu

Un post de pe proaspatul blog (glob?) al lui Becali pe care il voi cita cu totul intrucat sunt perfect de acord cu el:

Naţionalizarea lui Felix
Am trăit să o văd şi pe asta: chiriaşii din casele naţionalizate sunt mai tari ca proprietarii, îi salută din mers pe aceştia, iar proprietatea e un moft. „Curat” constituţional este ca un parlamentar să uite că statul garantează proprietatea!!!!!

Ca lider al unui partid de dreapta, creştin-democrat, ca un om de dreapta, am spus şi voi spune întotdeauna că proprietatea este garantată. Cu dreptul de proprietate nu te joci! Şi mă bucur că PDL şi PNL nu au votat legea. Nu poţi să-i iei omului casa care a fost ridicată de el, de părinţi sau bunici şi să-i spui: „Ia de aici cât face, la preţul pieţei şi taci. Fii mulţumit!” Actele de vânzare-cumpărare către chiriaşi, cât timp imobilele au fost luate cu japca de comunişti, sunt nule. Nici Ceauşescu n-a îndrăznit să vândă casele naţionalizate. Le-a închiriat, dar nu le-a vândut. Şi erau şi între comunişti destui oameni cu bani.

Nu mai vorbesc despre sfidarea românilor: statul îi va despăgubi şi pe proprietarul sau urmaşii care nu-şi mai pot cere casa înapoi, dar şi pe, atenţie!, chiriaşul care a cumpărat o casă naţionalizată, dar a pierdut-o ulterior, prin proces, în favoarea proprietarilor de drept. Ambele despăgubiri sunt la valoarea de piaţă. E normal să-i dai proprietarului banii pe casă, la valoarea actualizată. Dar nu-i normal să-i restitui acum chiriaşului care a plătit o sumă ridicol de mică despăgubiri de zeci sau de sute de ori mai mari, ca să-şi poată cumpăra o altă casă, la preţurile de azi. Toate aceste despăgubiri nu le dă PSD, PC sau PRM din buzunarele proprii, ci din bugetul la care contribuim toţi. Aud că sunt peste 200.000 de cereri de restituire şi că specialiştii spun că valoarea totală a despăgubirilor, pentru proprietari şi chiriaşi, ar sări de 200 miliarde de euro. Ceea ce înseamnă PIB-ul pe ani buni. Vi se pare normal ca partidele să mulţumească, astfel, cam un milion de români, în dauna a 20 de milioane? Mie nu. Ce credeţi că am putea face?


P.S. Sună ca dracu! Păcat că nu-mi auziţi intonaţia…

Efectul votului uninominal asupra alianţelor, exemplificat pe alianţa PSD+PC

La votul pe liste era extrem de simplu să ai grijă de partenerul mai mic din alianţă. Alianţa stabilea prin negociere numărul de mandate de parlamentar atribuite partenerului mai mic şi pe urmă partenerul cu pondere mai mică primea un număr de locuri eligibile pe liste.
Să luăm cazul Municipiului Bucuresti la alegerile parlamentare din 2004 pentru Uniunea Nationala PSD+PUR:

Camera Deputaţilor

1. Năstase Adrian PSD
2. Popescu Dan Ioan PSD
3. Popa Daniela PUR
4. Andronescu Ecaterina PSD
5. Dumitrescu Zamfir PSD
6. Vasile Aurelia PSD
7. Severin Adrian PSD
8. Nassar Rodica PSD
9. Florea Damian PUR
10. Neagu Ion PSD
11. Mădălin Voicu PSD
12. Ursache Mircea PSD

Senat

1. Iliescu Ion PSD
2. Voiculescu Dan PUR
3. Oprescu Sorin Mircea PSD
4. Cretu Corina PSD
5. Blanculescu Ionel PSD
6. Rebreanu Nora PSD
7. Gherasim Vasile PSD
8. Marasescu Niculae PSD

Linia s-a tras după Florea Damian la Camera şi după Creţu Corina la Senat, toţi cei dinaintea celor doi şi cei doi devenind parlamentari. Aşa cum se poate observa şi cu ochiul liber, PUR a primit două poziţii eligibile şi o poziţie semieligibilă care s-a transformat totuşi în mandat.
În cazul votului din toamnă, cei trei PUR deveniţi între timp conservatori trebuie să candideze singuri, fiecare în colegiul lui. Există vreo garanţie ca cei trei vor fi aleşi ? Niciuna.
Dacă Daniela Popa şi Voiculescu Dan beneficiază de o oarecare notorietate, care în cazul celui de-al doilea cu greu poate fi numită notorietate pozitivă, domnul Florea Damian e ilustru, dar imaginea lui publică lipseşte cu desăvârşire. Sunt gata să pun pariu cu oricine că Florea Damian nu are nicio şansă să devină parlamentar pe uninominal în Bucureşti. Şi, cu toată notorietatea lor, nu-i văd bine nici pe Daniela Popa, nici pe Dan Voiculescu.
Noţiunea de loc eligibil apriori a dispărut în practică. Un colegiu reprezintă o certitudine doar pentru cei care obţin majoritatea voturilor. Ori şansa de a obţine majoritatea voturilor este cvasi-inexistentă pentru partide fără candidaţi puternici.
Partenerii mici din alianţă nu mai beneficiază acum de locuri eligibile. E greu de presupus că vor primi cele mai promiţătoare colegii uninominale. Chiar în condiţiile unor colegii uninominale trasate favorabil, sansele unor candidaţi fără imagine de a obţine un mandat scad dramatic. Vor candida împotriva adversarilor din colegiul uninominal şi, în acelaşi timp, împotriva candidaţilor din aceeaşi alianţă care candidează în alte colegii. Cu atât mai mult cu cât aceşti candidati, din partidul mic, vor avea mari probleme în a-şi asigura voturile din partea electoratului care aparţine partenerului majoritar din coaliţie. Vedeţi electoratul pesedist mobilizându-se pentru a-i asigura un mandat de parlamentar Danielei Popa ? Sau, şi mai straniu, lui Florea Damian ?
Concluzionând, PC a evitat pragul electoral prin alianţa cu PSD şi va intra în parlament, însă va obţine în mod cert mai puţine mandate parlamentare decât ar fi obţinut în cazul votului pe liste. Câte mandate va obţine? Asta numai dupa alegeri vom putea afla.

Jos palaria pentru Basescu

Basescu a trimis spre reexaminare propunerea de modificare a Legii 10, propunere initiata de catre Voiculescu. Iata continutul complet al cererii de reexaminare:

"CERERE DE REEXAMINARE
a
LEGII pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989



Motivele cererii sunt următoarele:

1. Restituirea proprietăţilor către persoanele care au fost deposedate în mod nelegal de ele de către regimul comunist şi rezolvarea situaţiei chiriaşilor care locuiesc în casele alocate de către stat reprezintă o problemă care domină societatea românească de peste 18 ani. Guvernele şi Parlamentele care s-au succedat din 1990 până astăzi nu au reuşit o rezolvare a acestei situaţii. De aceea, un act normativ care să pună ordine în această privinţă este binevenit, numai că actul normativ transmis spre promulgare este echivoc şi imprecis conţinând formulări neclare, multe dintre prevederi fiind adoptate cu nerespectarea principiilor consituţionale şi a normelor de tehnică legislativă.

2. Legea trimisă spre promulgare nu corespunde nici exigenţelor Convenţiei Europene a Drepturilor Omului privind accesibilitatea şi previzibilitatea normei juridice, nerespectând principiul preeminenţei dreptului şi al separaţiei puterilor în stat, care reclamă ca legiuitorul să nu intervină pe parcursul derulării unor proceduri administrative sau judiciare prin măsuri care să avantajeze una dintre părţi în detrimentul celeilalte ori care să ducă la modificarea soluţiilor juridice de la data declanşării acelor proceduri cu alte soluţii expres prevăzute de legea nouă şi pe care, în lipsa ei, instanţele judecătoreşti nu le-ar fi putut lua. Astfel, unele prevederi sunt explicitate fie în cuprinsul mai multor articole din Legea nr. 10/2001, cum ar fi cele referitoare la modalitatea de reparaţie prin echivalent în cazul imobilelor înstrăinate cu respectarea Legii nr. 112/1995, fie în alte acte normative, ca în cazul protecţiei persoanelor evacuate, ceea ce creează un paralelism legislativ.

3. De altfel, este modificată concepţia iniţială a actului de bază, iar forma legii trimise la promulgare nu cuprinde soluţii legislative pentru situaţii tranzitorii. Astfel, nu se clarifică situaţia hotărârilor definitive şi irevocabile, pronunţate în baza legii nemodificate, dar nepuse încă în executare. În lipsa unor atare clarificări, concursul dintre noul act normativ şi soluţiile judecătoreşti, deja intrate în puterea lucrului judecat, este de natură să determine o practică judiciară neunitară.

4. Prin abrogarea alin. (2) al art. 2 din forma anterioară a Legii nr. 10/2001, se consfinţesc în fapt şi în drept, actele de naţionalizare şi preluare abuzivă a acestor imobile de către terţi. Practic, din acest moment, persoanelor cărora le-au fost preluate imobile fără titlu valabil li se neagă, implicit, calitatea de proprietar ce, anterior, le fusese în mod explicit recunoscută, cu toate efectele ce decurgeau din acest articol, ştiut fiind că acestea au fost lipsite doar de prerogativa posesiei. Totodată, se ignoră faptul că Legea nr. 10/2001 nu creează un titlu de proprietate în favoarea statului, ci doar „reglementează ipoteza unor imobile preluate de stat printr-un act administrativ ilegal ori pur şi simplu în fapt, aşadar fără titlu, în condiţiile inexistenţei unei reglementări legale care să constituie temeiul juridic al constituirii dreptului de proprietate al statului. În asemenea cazuri, dreptul de proprietate al persoanei fizice nu a fost desfiinţat legal” (Decizia Curţii Constituţionale nr. 483/2003 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989).

5. În aceeaşi ordine de idei, art. I pct. 5 din legea trimisă la promulgare este neconstituţional, deoarece exclude de la restituirea în natură terenurile aferente imobilelor care au fost înstrăinate în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 112/1995 şi preluate de stat fără titlu valabil.

6. Prin art. I pct. 16-18 se reglementează dreptul persoanelor ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate prin hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, la restituirea preţului imobilului calculat la preţul pieţei şi nu la restituirea preţului achitat în cuantum reactualizat, punându-se în discuţie chiar o îmbogăţire fără just temei, mai ales în ceea ce îi priveşte pe cumpărătorii de rea-credinţă. Această problemă se pune cu atât mai mult cu cât, nulitatea absolută prevăzută de art. 45 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 presupune reaua-credinţă a cumpărătorului, fără de care nu se poate dispune anularea actului de înstrăinare având ca obiect un imobil preluat fără titlu valabil. Astfel, se prevede că restituirea sumelor se va realiza de către Ministerul Finanaţelor Publice din fondul extrabugetar constituit la momentul încasării preţului plafonat. Pentru ca legea să poată fi pusă în aplicare trebuie garantată efectiv existenţa acestor fonduri, modalitatea şi termenele de plată. Altfel, se creează legi care nu au finalitate decât la nivel electoral şi nu în plan social. Este nevoie ca pentru situaţii identice să fie prevăzute aceleaşi soluţii. Or, prezenta lege transmisă spre promulgare prevede că persoanelor îndreptăţite la măsuri reparatorii le sunt acordate despăgubiri prin Fondul „Proprietatea”, iar persoanelor, ale căror contracte de vânzare-cumpărare au fost desfiinţate, li se restituie sume de bani.

7. Prin modificarea de la art. I pct. 10 se aduce o atingere gravă securităţii juridice şi stabilităţii raporturilor juridice, deoarece aplicarea sa unitară în forma dată prin legea trimisă spre republicare este imposibilă, deoarece condiţionează nulitatea actului de înstrăinare a unor imobile preluate fără titlu valabil doar dacă acestea „sunt considerate astfel anterior intrării în vigoare Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare”. Astfel aplicat, textul ar fi vădit retroactiv, deoarece modifică, pentru trecut, condiţiile de existenţă a sancţiunii nulităţii, restrângând aplicarea ei din dorinţa iniţiatorului de a valida înstrăinările unor imobile preluate fără titlu făcute în baza Legii nr. 112/1995. Textul aşa cum este redactat este practic şi inaplicabil, din cauza faptului că nu precizează care este sensul noţiunii de „imobile preluate fără titlu valabil” înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 213/1998, din moment ce aşa cum a remarcat în repetate rânduri şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Cauza Păduraru c. României, par. 40-53) noţiunile de „titlu valabil” şi „titlu nevalabil” în cazul imobilelor preluate de către stat au fost şi sunt controversate în practica instanţelor judecătoreşti generând şi amplificând insecuritatea juridică. Prin modificarea propusă această insecuritate în loc să fie înlăturată este agravată, deoarece nici din legislaţia anterioară Legii nr. 213/1998, şi nici din jurisprudenţă nu rezultă univoc şi clar ce se înţelege prin imobile preluate fără titlu valabil, prima accepţiune legală fiind dată de art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 şi apoi – dar fragmentar – de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 10/2001, dar la care acum se renunţă, fără nicio fundamentare juridică.

8. În legea trimisă spre promulgare, completarea de la art. I pct. 11 conform căreia ,,Contractele de vânzare - cumpărare încheiate în temeiul Legii nr. 112/1995, cu modificările ulterioare, sunt acte autentice şi constituie titlu de proprietate opozabil de la data încheierii acestora” conţine dispoziţii retroactive fiind în contradicţie cu art. 15 din Constituţie care prevede că legea se aplică numai pentru viitor. Pe de altă parte, norma este echivocă şi imprecisă, ceea ce contravine principiului preeminenţei dreptului şi principiului securităţii juridice, întrucât face imposibilă interpretarea şi aplicarea ei unitară, de vreme ce nu rezultă dacă un contract de vânzare-cumpărare încheiat, în temeiul art. 9 Legii nr. 112/1995, dar având ca obiect un imobil preluat fără titlu valabil constituie sau nu un titlu valabil şi „opozabil” adevăratului proprietar. De altfel, Curtea Constituţională a stabilit în jurisprudenţa sa în mod explicit şi constant că Legea nr. 112/1995 nu reglementează decât imobilele preluate cu titlu valabil, iar nu şi cele preluate fără titlu, iar Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat în acelaşi sens (Cauza Păduraru c. României, par. 78) că „Legea nr. 112/1995 nu se aplică decât în cazul situaţiei bunurilor faţă de care statul deţinea un titlu de proprietate (paragrafele 26-30) şi că nicio altă dispoziţie internă nu acorda statului dreptul de a vinde un bun care se găsea de facto în patrimoniul său şi pentru care nu avea aşadar un titlu.”

9. De asemenea, din dorinţa de a consacra in terminis caracterul special al Legii nr. 10/2001 şi aplicarea cu prioritate a procedurilor administrative şi judiciare reglementate prin această lege, la art. I pct. 13, s-a dispus completarea art. 46 cu alineatul (4), conform căruia „persoana îndreptăţită are obligaţia de a urma calea prevăzută de prezenta lege, după intrarea acesteia în vigoare” şi că „prevederile prezentei legi se aplică cu prioritate”, dar textul rămâne echivoc, prea evaziv şi susceptibil de interpretări diverse, întrucât nu se arată care sunt condiţiile şi limitele de aplicare „prioritară” a Legii nr. 10/2001.

10. De asemenea, prin legea supusă promulgării, se restrâng actele juridice de înstrăinare considerate nule şi, implicit, se exclude controlul judecătoresc pentru o serie de contracte de vânzare-cumpărare, dar fără a se stabili ce se întâmplă cu hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior.

11. Prin articolul I punctul 9 din legea trimisă spre promulgare sunt abrogate dispoziţiile referitoare la interdicţia temporară de înstrăinare a imobilelor cumpărate de chiriaşi, până la finalizarea litigiului. Imobilele în cauză vor putea astfel să fie înstrăinate în baza acestei legi, împrejurare ce va conduce la imposibilitatea executării unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile pentru că noul cumpărător nu a fost parte în proces. Se creează astfel premisele declanşării altor procese cu noii cumpărători. Pe de altă parte, abrogarea art. 43 nu înlătură aplicarea interdicţiei generale de înstrăinare prevăzută de art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, ceea ce face inutilă abrogarea art. 43 alin. (2) din această lege.

12. Având în vedere competenţa legislativă exclusivă a Parlamentului, vă solicit reexaminarea Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, ţinând cont de motivele invocate."